While Courts have suspended activity, the High Court of Cassation and Justice, Supreme Court of justice, in Romania, continues its deliberations and determinations on procedural points of law

Print Friendly, PDF & Email

31.03.2020 – Authors: Sorina Olaru and Razvan Banta.

The article is available in English and Romanian. Please scroll down for Romanian language./Articolul este disponibil în limba engleză și în limba română.

Note on how the national courts will reason upon the requests for additional evidences in appeal when the Suspension of civil procedures due to COVID-19 crisis will cease and the activity in courts will be resumed.

Good news from the High Court of Romania! Even though most of the civil cases are suspended ex officio throughout the state of emergency instated by the Decree no. 195/16.03.2020, the High Court ruled on the 30th of March, in an appeal on a point of law procedure (in Romanian: “Recurs în interesul legii”) that will certainly be of interest after the suspension period is over.

Although the arguments of the court have not yet been issued, the ruling was announced through a press release. According to art. 517 par. 3 of the Civil Procedure Code, the court must issue the reasoning of the judgement within 30 days after the decision was rendered. After it is published in the Official Gazette, the decision will be mandatory for all the courts in Romania.

According to the press release, the court decided that:

In order to interpret and give a unitary application to the provisions of art. 470, art. 478 par. (2) and art. 479 par. (2) of the Civil Procedure Code, with reference to art. 254 paras. (1) and (2) of the Civil procedure code, the notion of new evidence that can be proposed and allowed in the appeal phase includes the evidence that were proposed in front of the first court through the request or through the statement of defense, as well as the evidence that were not proposed in front of the first court or that were proposed past the time-limits, and in regards to which the court decided to deny them for this reason.

The High Court was referred with the request to render a decision on a point of law regarding this procedural issue by the Cluj Court of Appeal which found that in the case law there are two different opinions regarding this matter:

  1. The notion of “new evidence that can be allowed in the appeal procedure” includes the evidence proposed in front of the first court that were denied by the court for being inadmissible as well as the evidence that is first referred to in the request for appeal or in the statement of defense to the appeal. Even more so, the evidence that were proposed past the time-limit, and therefore denied by the first court, are admissible;
  2. Contrary to the first opinion, not any evidence can be proposed in the appeal procedure, but only those that could not be proposed in front of the first court, the ones denied by the first court or the ones that the first court omitted to take into consideration. This opinion was nuanced by some courts which found that new evidence can be proposed in the appeal procedure only if this does not result in a delay of the procedure or only if the first court did not rule that the party is time-barred from proposing that evidence.

As the Cluj Court of Appeal found, this decision was necessary in order to settle the matter in a way or another, as the different interpretations of the notion of “new evidence that can be allowed in the appeal procedure” differed even between divisions of the same court.

The decision taken by the High Court can be translated as follows:

  • new evidence can be proposed in the appeal procedure irrespective of the fact that they could have been proposed in front of the first court;
  • even if the first court finds that a party is time-barred from proposing certain evidence, those evidence can be proposed in the appeal procedure.

The decision will be saluted by some of the participants in the judiciary procedures as it can be considered that the points raised in this judgment reinforce the right to a fair trial as it is defined in art. 6 of the European Convention on Human Rights.

However, some parties may abuse this right by deliberately not proposing evidence in accordance with the procedural law in order to surprise the opposing party in the appeal procedure or even to obtain a re-trial in front of the first court or to delay the proceedings. In this case, due consideration should be given to the provisions of art. 12 of the Civil Procedure Code which provides that a party which exercises its procedural rights in an abusive manner is liable for the material and moral damages caused.

All things considered, we have the belief that this decision will contribute to the other guarantees for a fair trial and we are confident that the courts will sanction any abusive use of the procedural rights.


În timp ce activitatea judiciară a instanțelor este suspendată, Înalta Curte de Casație și Justiție continuă deliberarea în procedurile de recurs în interesul legii.

Notă care vizează modul în care instanțele se vor raporta la propunerea de noi probe în faza apelului după ce suspendarea activității instanțelor ca urmare a pandemiei COVID-19 va înceta și activitatea instanțelor se va relua în mod corespunzător.

Vești bune din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție! Chiar dacă majoritatea proceselor civile sunt suspendate de drept pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/16.03.2020, Înalta Curte s-a pronunțat în 30 martie, în procedura recursului în interesul legii, asupra unei probleme de drept care, cu siguranță, va fi de interes după încetarea perioadei de suspendare.

Cu toate că motivarea hotărârii nu a fost încă realizată, decizia a fost anunțată printr-un comunicat de presă. Potrivit art. 517 alin. (3) din Codul de procedură civilă decizia trebuie motivată în termen de 30 de zile de la pronunțare. După publicarea în Monitorul Oficial decizia va fi obligatorie pentru toate instanțele din România.

Potrivit comunicatului de presă, Înalta Curte a decis:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.

Înalta Curte a fost sesizată cu acest recurs în interesul legii de către Curtea de Apel Cluj care a identificat în jurisprudență două puncte de vedere cu privire la această problemă de drept:

  1. Noțiunea de „probe noi care pot fi încuviințate în apel” include probele propuse în fața primei instanțe și care au fost respinse ca inadmisibile precum și probele propuse pentru prima dată prin cererea de apel sau prin întâmpinarea la apel. Cu atât mai mult sunt admisibile probele care au fost propuse tardiv și pentru care prima instanță a constatat decăderea.
  2. Contrar primei opinii, unele instanțe au considerat că nu orice probe pot fi propuse în procedura apelului, ci doar cele care nu ar fi putut fi propuse în fața primei instanțe, cele respinse de prima instanță sau asupra cărora aceasta a omis să se pronunțe. Această opinie a fost nuanțată de unele instanțe care au reținut că în faza apelului pot fi propuse noi probe doar dacă prin aceasta nu se produce o amânare a procesului sau doar dacă prima instanță nu a constatat decăderea din dreptul de a propune o anumită probă.

După cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj prin sesizarea făcută, o decizie pronunțată în recurs în interesul legii era necesară pentru a lămuri problema de drept deoarece noțiunea de „probe noi care pot fi încuviințate în apel” era interpretată diferit chiar de secții ale aceleiași instanțe.

Decizia Înaltei Curți se poate traduce astfel:

  • probe noi pot fi propuse în procedura apelului indiferent dacă acestea puteau fi propuse și în fața primei instanțe;
  • chiar dacă prima instanță a constatat decăderea unei părți din dreptul de a mai propune o anumită probă, respectiva probă poate fi propusă în apel.

Decizia va fi bine primită de o parte a mediului juridic deoarece se poate considera că decizia Înaltei Curți vine să întărească garanțiile privind un proces echitabil așa cum sunt acestea prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu toate acestea, există posibilitatea ca unele părți să se folosească de aceste drepturi contrar bunei-credințe. Astfel omisiunea deliberată de a propune probe sau propunerea acestora cu nerespectarea cerințelor procedurale în fața primei instanțe s-ar putea face doar cu scopul de a obține o rejudecare în primă instanță sau pentru întârzierea procedurilor judiciare. În acest sens, considerăm că trebuie să fie examinate cu atenție prevederile art. 12 din Codul de procedură civilă care statuează că partea care își exercită drepturile procedurale într-un mod abuziv este răspunzătoare pentru prejudiciile materiale și morale cauzate prin aceasta.

În final, avem credința că această decizie va contribui la celelalte garanții pentru un proces echitabil și suntem încrezători că instanțele vor sancționa orice exercitare abuzivă a drepturilor procedurale.

Sitemap | Terms and Conditions | Privacy Policy | Cookies Policy | Update your cookies consent

Copyright © 2009-2018 Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen SCA. All Rights Reserved.