About sponsorship, advertising and associated tax risks

Print Friendly, PDF & Email

This article was prepared for and first appeared in the Romanian gambling industry magazine Casino Inside.

Author: Lucian Barbu

The Romanian version is available below.

In the field of sports, attracting funding is essential for increasing performance and even for the survival of organizations.  Among the funding sources of sports organizations, the revenues from sponsorship occupy an important share.

In the economic field of gambling and not only, the sponsorship of sports organizations is a common phenomenon.

In essence, sponsorship means an economic partnership through which the sports organization (beneficiary) obtains funds for its own activity, and the sponsor (economic agent) promotes its image in large-scale competitions with high public exposure.  And last but not least, the economic agent can show his concern for the good of society through the contributions he makes to the development of sport.

The agreement on sponsorship is completed in the form of a written contract, drawn up under Law no. 32/1994 on Sponsorship, respectively with the specification of the object, the value and duration of the sponsorship, as well as the rights and obligations of the parties.  Not every entity can benefit from sponsorship, it is reserved only for non-profit legal entities that carry out activities in areas such as cultural, artistic, educational, humanitarian, and of course sports (such as clubs, associations and sports federations established as such).

From a fiscal point of view, the classification in the form of sponsorship is important as the sponsor can take advantage of a preferential treatment over the one applicable to other types of expenses.  Thus, in comparison with other expenses incurred for the purpose of economic activity and which are deductible in the calculation of the taxable base for determining the profit tax, the sponsorship expenses are deductible directly from the calculated tax, within certain limits.  In other words, the sponsor makes a full deduction of the expenses with the sponsorship from its fiscal burden, the sponsorship practically not representing a cost for the economic agent as long as the limit allowed by law is not exceeded.  In essence, given that the cost of sponsorship is deducted from the tax payable to the state, it could be said that through sponsorship the company can obtain a free form of promotion / advertising.

The limits allowed by the fiscal legislator for deducting the sponsorship from the profit tax at the level of the sponsor are quite permissive, respectively the minimum between 0.75% of the turnover and 20% of the calculated profit tax.  In the case of microenterprises, the limit is set at 20% of the income tax due within the quarter in which the sponsorship expenditure is recorded.  The amount that cannot be deducted from the tax is carried forward to the next 7 years.  At the same time, at the level of the beneficiary organization, the sponsorship income is non-taxable.

Therefore, the tax advantages offered by the sponsorship are obvious, but as usual the devil hides in details, and a seemingly beneficial approach for all parties such as sponsorship can attract a number of tax risks and negative consequences that we will talk about further.

An important distinction, which is often too easily overlooked in practice by economic operators, is the one between (i) making the sponsorship public, and (ii) commercial advertising and publicity.  Thus, although the legislator allows the parties in a sponsorship action to make the sponsorship known to the public by promoting the name, brand or image of the sponsor (in a way that does not harm, directly or indirectly, the sponsored activity, good morals or public order and peace), the same legislator categorically prohibits the beneficiary from making prior, concomitant, or subsequent commercial advertising or publicity in favor of the sponsor.

Unfortunately, one of the shortcomings of the sponsorship legislation is that the distinction between the two is not clearly regulated, and from the apparent overlap of the two concepts problems may arise in practice when applying sponsorship deductions, as in the event of a reconsideration of sponsorship into advertising or publicity the sponsor would lose the benefit of the tax deduction and could at most apply a deduction from the taxable base.  In other words, in the case of a corporate taxpayer, the deduction would change from 100% into 16%. Also, while a sponsorship activity does not fall within the scope of VAT, the provision by the beneficiary of an advertising and publicity service would normally entail the application of VAT on the price of this service, which would implicitly represent an additional cost for the sponsor if the latter is a gambling operator who does not have the right to deduct VAT.

In this sense, the fiscal authorities have at hand, and apply more and more often in practice, the instrument of reclassifying the transactions offered by Art. 11 of the Fiscal Code.  In a nutshell, this allows tax authorities to disregard a transaction when assessing taxes, or to reclassify the form of a transaction / activity to reflect its economic content.  And given that, as we said above, the legislation does not provide a clear distinction between “permitted” advertising – by making the public aware of sponsorship by promoting the name, brand or image of the sponsor – and the “prohibited” ones – namely publicity or commercial advertising, tax inspectors are tempted to consider that in fact the provision of an advertising or publicity service takes place when the beneficiary of the sponsorship offers to the sponsor something more than the nomination as a sponsor in the information materials and the display of company signs.

Such “benefits” granted to the sponsor that could exceed the scope of the sponsorship and generate the risk of a tax reclassification could be those such as the display on banners or in audio-visual materials of the sponsor’s products and not only the logo or name, the organized participation of the athletes of the sports organization at events to promote the activity of the sponsor, granting the right to broadcast sports events on the sponsor’s website, or granting the right to use images or signs of the sports organization on the sponsor’s promotional materials.

In this context, the parties intending to conclude a sponsorship contract must carry out a careful analysis of the activities and clauses they wish to implement, in order to have a correct fiscal qualification and reduce the related risks.  Undoubtedly, a correct classification from the beginning protects against the interest and penalties that could be established later by the fiscal controls.

Last but not least, attention must be paid to the supporting documentation regarding the performance of the activities, given that in practice the tax authorities exploit any ambiguities in the sponsorship contracts or any inconsistencies between the contractual clauses and the “field” reality.  For example, it is advisable that the contracts stipulate as clearly as possible the object of the sponsorship, respectively the destination for which the respective amounts will be used, in order to document the correlation with the non-patrimonial activity carried out in the fields provided by the sponsorship law;  not only once the tax authorities removed the right to apply the tax deduction on the grounds that it has not been proven that the respective amounts were actually used for the purposes allowed by the Sponsorship Law.  Also, where the contract provides for certain obligations to be fulfilled by the beneficiary, the parties should prepare in detail the supporting documentation showing the actual fulfillment of those obligations.

To conclude, until the implementation of clarifying legislative changes, the sponsors can only navigate diligently among the shortcomings of the current sponsorship legislation, so as to reduce the risks of applying the tax deduction for the sponsorship amounts.

***

The article that appeared in the Romanian gambling industry magazine Casino Inside is available here.

______________________

Romanian version

În domeniul sportiv atragerea finanțărilor este esențială pentru creșterea performanței și chiar pentru supraviețuirea organizațiilor.  Dintre sursele de finanțare ale organizațiilor sportive, veniturile realizate din sponsorizare ocupă o pondere importantă.

În domeniul economic al jocurilor de noroc și nu numai, sponsorizarea organizațiilor sportive este un fenomen des întâlnit.

În esență, sponsorizarea înseamnă un parteneriat economic prin care organizația sportivă (beneficiarul) obține fonduri pentru activitatea proprie iar sponsorul (agentul economic) își promovează imaginea în cadrul unor competiții de anvergură și cu expunere mare la public.  Și nu în ultimul rând, agentul economic își poate etala preocuparea pentru binele societății prin intermediul contribuțiilor pe care le face la dezvoltarea sportului.

Înțelegerea asupra sponsorizării se perfectează sub forma unui contract scris, întocmit în temeiul Legii nr. 32/1994 privind Sponsorizarea, respectiv cu specificarea obiectului, a valorii și duratei sponsorizării, precum și a drepturilor și obligațiilor părților.  Nu orice entitate poate fi beneficiar al sponsorizării, ci numai persoanele juridice fără scop lucrativ care desfășoară activități în domenii precum cel cultural, artistic, educativ, umanitar, și desigur sportiv (cum ar fi și cluburile, asociațiile și federațiile sportive înființate ca atare).

Din punct de vedere fiscal, încadrarea sub forma sponsorizării este importantă întrucât sponsorul se poate prevala de un tratament preferențial față de cel aplicabil altor tipuri de cheltuieli.  Astfel, prin comparație cu alte cheltuieli efectuate în scopul activității economice și care sunt deductibile la calculul bazei impozabile pentru determinarea impozitului pe profit, cheltuielile cu sponsorizarea sunt deductibile direct din impozitul calculat, în anumite limite.  Cu alte cuvinte, sponsorul realizează practic o deducere integrală a cheltuielilor cu sponsorizarea din sarcina sa fiscală, sponsorizarea nereprezentând practic un cost pentru agentul economic atât timp cât limita admisă de lege nu este depășită.  În esență, în condițiile în care costul sponsorizării este dedus din impozitul de plată către stat, s-ar putea spune că prin intermediul sponsorizării firma își poate asigura o formă gratuită de promovare/publicitate.

Limitele admise de legiuitorul fiscal pentru deducerea sponsorizării din impozitul pe profit la nivelul sponsorului sunt destul de permisive, respectiv minimul dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit calculat.  În cazul microîntreprinderilor, limita este stabilită la 20% din impozitul pe venit datorat entru trimestrul în care se înregistrează cheltuiala cu sponsorizarea.  Suma care nu poate fi scăzuta din impozit, se reportează în următorii 7 ani.  Totodata, la nivelul organizației beneficiare, veniturile din sponsorizare sunt neimpozabile.

Asadar, avantajele fiscale oferite de sponsorizare sunt evidente, însă ca de obicei diavolul se ascunde în detalii, iar un demers la prima vedere benefic pentru toate părțile cum ar fi cel al sponsorizării poate atrage o serie de riscuri fiscale și consecințe negative despre care vom vorbi în continuare.

O distincție importantă, care este adesea trecută prea ușor cu vederea în practică de agenții economici, este cea dintre (i) aducerea la cunoștința publicului a sponsorizării, și (ii) efectuarea de reclamă și publicitate comercială.  Astfel, cu toate că legiuitorul permite ca în cadrul unei acțiuni de sponsorizare părțile să aducă la cunoștința publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului (într-un mod care să nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizată, bunele moravuri sau ordinea și liniștea publică), același leguitor interzice categoric ca beneficiarul să efectueze reclamă sau publicitate comercială anterioară, concomitentă, sau ulterioară în favoarea sponsorului.

Din pacate, unul din neajunsurile legislației privind sponsorizarea este că distincția dintre cele două nu este clar reglementată, și din aparenta suprapunere a celor două concepte pot să apară probleme în practică la aplicarea deducerilor pentru sponsorizare, întrucât în cazul unei eventuale reîncadrări a sponsorizării în activitate de reclamă sau publicitate sponsorul ar pierde beneficiul fiscal al deducerii din impozit și ar putea cel mult aplica o deducere din baza impozabilă.  Cu alte cuvinte, în cazul unui plătitor de impozit pe profit deducerea s-ar transforma dintr-una de 100% într-una de 16%.  De asemenea, în timp ce o activitate de sponsorizare nu intră în sfera de aplicare a TVA, prestarea de către beneficiar a unei activități de reclamă și publicitate ar atrage în mod normal aplicarea TVA asupra prețului acestui serviciu, ceea ce implicit ar aduce un cost suplimentar pentru sponsor în cazul în care acesta este un operator de jocuri de noroc ce nu are drept de deducere a TVA.

În acest sens, organele fiscale au la îndemână, și aplică din ce în ce mai des în practică, instrumentul reîncadrării tranzacțiilor oferit de art. 11 din Codul Fiscal.  Pe scurt, acesta permite organelor fiscale ca la stabilirea impozitelor să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic, sau să reîncadreze forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.  Iar în condițiile în care după cum am spus mai sus legislația nu oferă o distincție clara între reclamă „permisă” – prin aducerea la cunoștința publicului a sponsorizării prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului – și cea „interzisă” – și anume efectuarea de reclamă sau publicitatea comercială, inspectorii fiscali sunt tentați ca atunci când beneficiarul sponsorizării oferă sponsorului ceva mai mult decât nominalizarea ca sponsor în materialele informative și afișarea însemnelor firmei să considere că în fapt are loc prestarea unui serviciu de reclamă sau publicitate.

Astfel de „beneficii” acordate sponsorului care ar putea excede sfera sponsorizării și generează riscul unei reîncadrări fiscale ar putea fi cele precum afișarea pe bannere sau în materialele audio-vizuale a produselor sponsorului și nu doar a siglei sau a numelui, participarea organizată a sportivilor respectivei organizații la evenimente de promovare a activității sponsorului, acordarea dreptului de a transmite pe website-ul sponsorului evenimentele sportive, sau acordarea dreptului de a folosi imagini sau însemne ale organizației sportive pe materialele de promovare ale sponsorului.

În acest context, părțile care intenționează să încheie un contract de sponsorizare trebuie să efectueze o analiză atentă a activităților și a clauzelor pe care doresc să le implementeze, pentru o încadrare fiscală corectă și pentru reducerea riscului aferent.  Fără îndoială, o încadrare corectă de la început protejează împotriva dobânzilor și penalităților care ar putea fi stabilite ulterior prin controalele fiscale.

Nu în ultimul rând, trebuie acordată atenție documentației justificative privind realizarea activităților, în condițiile în care în practică organele fiscale exploatează eventuale neclarități din contractele de sponsorizare sau eventuale neconcordanțe între clauzele contractuale și realitatea „din teren”.  De exemplu, este recomandabil ca contractele să prevadă cât mai clar obiectul sponsorizării, respectiv destinația pentru care vor fi folosite sumele respective, pentru a se documenta corelația cu activitatea fără scop patrimonial desfășurată în domeniile prevăzute de legea sponsorizării, întrucât nu o dată organele fiscale au înlăturat dreptul la aplicarea deducerii fiscale pe motiv că nu s-ar fi dovedit că sumele respective au fost efectiv folosite pentru scopurile permise de Legea Sponsorizării.  De asemenea acolo unde contractul prevede anumite obligații de îndeplinit de către beneficiar, părțile ar trebui să pregătească in detaliu documentația doveditoare privind îndeplinirea efectivă a respectivelor obligații.

În concluzie, până la implementarea unor modificări legislative clarificatoare, entităților care acordă sponsorizări nu le rămâne decât să navigheze cu dibăcie printre neajunsurile legislației actuale privind sponsorizarea, astfel încât să reducă din riscurile față de aplicarea deducerii fiscale a sumelor acordate cu titlu de sponsorizare.

***

Articolul a fost pregătit pentru și a apărut inițial în revista Casino Inside și este disponibil aici.

Sitemap | Terms and Conditions | Privacy Policy | Cookies Policy | Update your cookies consent

Copyright © 2009-2023 Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen SCA. All Rights Reserved.